De la Wikționar, dicționarul liber
Etimologie
Din rătăci.
Pronunție
Substantiv
Declinarea substantivului rătăcire
|
f.
|
Singular
|
Plural
|
Nominativ-Acuzativ
|
rătăcire
|
rătăciri
|
Articulat
|
rătăcirea
|
rătăcirile
|
Genitiv-Dativ
|
rătăcirii
|
rătăcirilor
|
Vocativ
|
'
|
'
|
- acțiunea de a rătăci și rezultatul ei.
Traduceri