rătăcitor

română

Etimologie

Din a rătăci + sufixul -tor.

Pronunție

• AFI: /rə.tə.ʧi'tor/

Adjectiv

Declinarea adjectivului rătăcitor
	Singular	Plural
Masculin	rătăcitor	rătăcitori
Feminin	rătăcitoare	rătăcitoare
Neutru	rătăcitor	rătăcitoare

1. care rătăcește; care umblă din loc în loc fără odihnă.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• cartatori

Referințe

• DEX '98 via DEX online