rătez

română

Variante

• rătează

Etimologie

Din ucraineană рeтяз (retjaz), maghiară retesz.

Pronunție

• AFI: /rə'tez/

Substantiv

Declinarea substantivului rătez
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	rătez	răteze
Articulat	rătezul	rătezele
Genitiv-Dativ	rătezului	rătezelor
Vocativ	rătezule	rătezelor

1. închizătoare primitivă de lemn sau de oțel în formă de limbă, pentru uși, porți sau ferestre; zăvor.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• erzaț

Referințe

• DEX '98 via DEX online