rașchetare
română
Etimologie
Din rașcheta.
Pronunție
- AFI: /raʃ.ke'ta.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului rașchetare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | rașchetare | rașchetări |
| Articulat | rașchetarea | rașchetările |
| Genitiv-Dativ | rașchetării | rașchetărilor |
| Vocativ | ' | ' |
- acțiunea de a rașcheta și rezultatul ei.
Traduceri
Traduceri