rașcheta

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din rașchetă.

Pronunție

  • AFI: /raʃ.ke'ta/


Verb


Conjugarea verbului
rașcheta
Infinitiv a rașcheta
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
rașchetez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să rașcheteze
Participiu rașchetat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a curăța de vopsea sau de rugină o piesă de metal sau un vas, cu ajutorul rașchetei.
  2. (v.tranz.) a netezi cu rașcheta o tencuială.
  3. (v.tranz.) a rade parchetul cu rașcheta, pentru a-l curăța.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe