racordare

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din racorda.

Pronunție

  • AFI: /ra.kor'da.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
racordare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ racordare racordări
Articulat racordarea racordările
Genitiv-Dativ racordării racordărilor
Vocativ ' '
  1. acțiunea de a racorda și rezultatul ei.


Traduceri