radioemițător

română

Etimologie

Din radio- + emițător (după franceză radio-émetteur).

Pronunție

• AFI: /ra.di.o.e.mi.ʦə'tor/

Substantiv

Declinarea substantivului radioemițător
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	radioemițător	radioemițătoare
Articulat	radioemițătorul	radioemițătoarele
Genitiv-Dativ	radioemițătorului	radioemițătoarelor
Vocativ	radioemițătorule	radioemițătoarelor

1. instalație cu ajutorul căreia se produc unde electromagnetice folosite la radiocomunicații; emițător radio.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online