radiotelefon

română

Etimologie

Din franceză radiotéléphone.

Pronunție

• AFI: /ra.di.o.te.le'fon/

Substantiv

Declinarea substantivului radiotelefon
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	radiotelefon	radiotelefoane
Articulat	radiotelefonul	radiotelefoanele
Genitiv-Dativ	radiotelefonului	radiotelefoanelor
Vocativ	radiotelefonule	radiotelefoanelor

1. aparat portabil de emisiune-recepție, folosit pentru radiocomunicații bilaterale pe distanțe relativ mici.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online