ragno

italiană

(italiano)

Etimologie

Din latină araneus < aranĕa. Provine din greacă antică αράχνη (aráchni).

Pronunție

• AFI: /'raɲɲo/

Substantiv

ragno m., ragni pl.

1. păianjen

Cuvinte derivate

• ragnatela
• toporagno

Cuvinte compuse

• ragno crociato
• tela di ragno