ratifica

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din latină, italiană ratificare, franceză ratifier.

Pronunție

  • AFI: /ra.ti.fi'ka/


Verb


Conjugarea verbului
ratifica
Infinitiv a ratifica
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
ratific
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să ratifice
Participiu ratificat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) (despre un stat) a-și manifesta printr-un act acordul de a fi parte la un tratat, la o convenție etc.; a face o ratificare.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe