Sari la conținut

reîmprospăta

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din re- + a împrospăta.

Pronunție

  • AFI: /re.ɨm.pros.pə'ta/


Verb


Conjugarea verbului
reîmprospăta
Infinitiv a reîmprospăta
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
reîmprospătez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să reîmprospăteze
Participiu reîmprospătat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a împrospăta din nou; (fig.) a reaminti cuiva ceva, a readuce în memorie.


Traduceri

Referințe