reînfășurare

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din reînfășura.

Pronunție

  • AFI: /re.ɨn.fə.ʃu'ra.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
reînfășurare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ reînfășurare reînfășurări
Articulat reînfășurarea reînfășurările
Genitiv-Dativ reînfășurării reînfășurărilor
Vocativ ' '
  1. acțiunea de a reînfășura și rezultatul ei.


Traduceri