reînfășura

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din re- + a înfășura.

Pronunție

  • AFI: /re.ɨn.fə.ʃu'ra/


Verb


Conjugarea verbului
reînfășura
Infinitiv a reînfășura
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
reînfășor
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să reînfășoare
Participiu reînfășurat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a înfășura din nou.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe