Sari la conținut

reînființare

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din reînființa.

Pronunție

  • AFI: /re.ɨn.fi.in'ʦa.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
reînființare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ reînființare reînființări
Articulat reînființarea reînființările
Genitiv-Dativ reînființării reînființărilor
Vocativ ' '
  1. acțiunea de a reînființa și rezultatul ei.


Traduceri