reînființa

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din re- + a înființa.

Pronunție

  • AFI: /re.ɨn.fi.in'ʦa/


Verb


Conjugarea verbului
reînființa
Infinitiv a reînființa
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
reînființez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să reînființeze
Participiu reînființat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a înființa din nou, a întemeia din nou, a reface.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe