reînnoire

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din reînnoi.

Pronunție

  • AFI: /re.ɨn.no'i.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
reînnoire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ reînnoire reînnoiri
Articulat reînnoirea reînnoirile
Genitiv-Dativ reînnoirii reînnoirilor
Vocativ ' '
  1. acțiunea de a reînnoi și rezultatul ei.


Traduceri