reînnoi

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din re + a înnoi.

Pronunție

  • AFI: /re.ɨn.no'i/


Verb


Conjugarea verbului
reînnoi
Infinitiv a reînnoi
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
reînnoiesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să reînnoiască
Participiu reînnoit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) a schimba din nou, a înnoi încă o dată.
  2. (v.tranz.) a preschimba un document, a-i prelungi valabilitatea, a-l face din nou valabil.
  3. (v.refl.) (despre acțiuni) a se produce din nou, a se repeta.
  4. (v.tranz.) a restabili, a relua, a reîncepe.
  5. (v.tranz.) (despre suferințe) a facereapară, a stârni din nou, a răscoli, a împrospăta.
  6. (v.tranz. și refl.) (fig.) a (se) împrospăta.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe