reînscăuna

română

Etimologie

Din re- + a (se) înscăuna.

Pronunție

• AFI: /re.ɨn.skə.u'na/

Verb

Conjugarea verbului (se) reînscăuna
Infinitiv	a (se) reînscăuna
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) reînscăunez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) reînscăuneze
Participiu	reînscăunat
Conjugare	I

1. (v.refl. tranz.) (înv.) a (se) înscăuna din nou.

Cuvinte derivate

• reînscăunare

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online