înscăuna
Etimologie
Pronunție
- AFI: /ɨn.skə.uˈna/
Verb
| Conjugarea verbului (se) înscăuna | |
| Infinitiv | a (se) înscăuna |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
(mă) înscăunez |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să (se) înscăuneze |
| Participiu | înscăunat |
| Conjugare | I |
- (v.refl. tranz.) a (se) așeza pe tron ca domn al țării; a (se) încorona, a (se) întrona.
- (v.tranz.) a numi, a alege un arhiereu; (p.gener.) a numi într-o funcție, a instala într-un post.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online