reîntoarcere

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din reîntoarce.

Pronunție

  • AFI: /re.ɨn'to̯ar.ʧe.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
reîntoarcere
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ reîntoarcere reîntoarceri
Articulat reîntoarcerea reîntoarcerile
Genitiv-Dativ reîntoarcerii reîntoarcerilor
Vocativ ' '
  1. acțiunea de a reîntoarce și rezultatul ei.


Traduceri