reîntoarce

română

Etimologie

Din re- + a întoarce (după franceză retourner).

Pronunție

• AFI: /re.ɨn'to̯ar.ʧe/

Verb

Conjugarea verbului (se) reîntoarce
Infinitiv	a (se) reîntoarce
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) reîntorc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) reîntoarcă
Participiu	reîntors
Conjugare	III

1. (v.refl.) a se întoarce din nou la locul de plecare; a reveni, a se înapoia.

Cuvinte derivate

• reîntoarcere

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• cartoniere
• creanțiero

Referințe

• DEX '98 via DEX online