reacoperi

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din re- + a acoperi.

Pronunție

  • AFI: /re.a.ko.pe'ri/


Verb


Conjugarea verbului
reacoperi
Infinitiv a reacoperi
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
reacopăr
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să reacopere
Participiu reacoperit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) a acoperi ceva din nou, a acoperi ceva la loc (după ce a fost descoperit).


Traduceri

Anagrame

Referințe