acoperire

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a acoperi.

Pronunție

  • AFI: /a.ko.pe'ri.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
acoperire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ acoperire acoperiri
Articulat acoperirea acoperirile
Genitiv-Dativ acoperirii acoperirilor
Vocativ acoperireo acoperirilor
  1. acțiunea de a (se) acoperi și rezultatul ei.
  2. punere, așezare a unui obiect deasupra altuia pentru a-l înveli, a-l ascunde, a-l apăra etc.
  3. operație de aplicare a unui strat protector pe un obiect prin depunere, pulverizare, placare etc.
  4. (mil.) accident de teren, pădure sau localitate care împiedică observarea inamicului.
  5. (mil.) măsură specială de protecție care asigură anumite acțiuni (de concentrare sau manevră) ale trupelor.
  6. (fin.) posibilitatea de a face față unor obligații, unei plăți, unei cheltuieli, de a lichida un deficit etc.
    Acoperirea acestei sume se face eșalonat.
  7. (concr.) fond care asigură această posibilitate.

Sinonime

Antonime

Cuvinte compuse

Cuvinte apropiate

Expresii

  • A avea acoperire = a fi acoperit pentru o acțiune săvârșită conform unor indicații precise


Traduceri

Referințe