reafirmare

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din reafirma.

Pronunție

  • AFI: /re.a.fir'ma.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
reafirmare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ reafirmare reafirmări
Articulat reafirmarea reafirmările
Genitiv-Dativ reafirmării reafirmărilor
Vocativ ' '
  1. acțiunea de a reafirma și rezultatul ei.


Traduceri