rebegeală

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a rebegi + sufixul -eală.

Pronunție

  • AFI: /re.be'ʤe̯a.lə/


Substantiv


Declinarea substantivului
rebegeală
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ rebegeală invariabil
Articulat rebegeala invariabil
Genitiv-Dativ rebegelii invariabil
Vocativ rebegeală invariabil
  1. faptul de a (se) rebegi; starea celui rebegit.


Traduceri

Referințe