rebegi

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din maghiară rebegni „a tremura”.

Pronunție

  • AFI: /re.be'ʤi/


Verb


Conjugarea verbului
rebegi
Infinitiv a rebegi
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
rebegesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să rebegească
Participiu rebegit
Conjugare IV
  1. (v.intranz.) a amorți, a îngheța de frig; a se zgribuli de frig.
  2. (v.refl.) a slăbi, a arăta rău.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe