Sari la conținut

recântărire

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din recântări.

Pronunție

  • AFI: /re.kɨn.tə'ri.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
recântărire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ recântărire recântăriri
Articulat recântărirea recântăririle
Genitiv-Dativ recântăririi recântăririlor
Vocativ ' '
  1. acțiunea de a recântări și rezultatul ei.


Traduceri