recăpăta

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din re- + a căpăta.

Pronunție

  • AFI: /re.kə.pə'ta/


Verb


Conjugarea verbului
recăpăta
Infinitiv a recăpăta
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
recapăt
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să recapete
Participiu recăpătat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a căpăta din nou; a redobândi, a recâștiga.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe