recăpăta

română

Etimologie

Din re- + a căpăta.

Pronunție

• AFI: /re.kə.pə'ta/

Verb

Conjugarea verbului recăpăta
Infinitiv	a recăpăta
Indicativ prezent pers. 1 sg.	recapăt
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să recapete
Participiu	recăpătat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a căpăta din nou; a redobândi, a recâștiga.

Cuvinte derivate

• recăpătare

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• captarea

Referințe

• DEX '98 via DEX online