recăsătorire

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din recăsători.

Pronunție

  • AFI: /re.kə.sə.to'ri.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
recăsătorire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ recăsătorire recăsătoriri
Articulat recăsătorirea recăsătoririle
Genitiv-Dativ recăsătoririi recăsătoririlor
Vocativ ' '
  1. acțiunea de a recăsători și rezultatul ei.


Traduceri