recăsătorire
Etimologie
Din recăsători.
Pronunție
- AFI: /re.kə.sə.to'ri.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului recăsătorire | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | recăsătorire | recăsătoriri |
| Articulat | recăsătorirea | recăsătoririle |
| Genitiv-Dativ | recăsătoririi | recăsătoririlor |
| Vocativ | ' | ' |
- acțiunea de a recăsători și rezultatul ei.
Traduceri
Traduceri