recăsători

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din re- + a (se) căsători.

Pronunție

  • AFI: /re.kə.sə.to'ri/


Verb


Conjugarea verbului
(se) recăsători
Infinitiv a (se) recăsători
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) recăsătoresc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) recăsătorească
Participiu recăsătorit
Conjugare IV
  1. (v.refl.) a se căsători din nou.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe