rechiziționa

română

Etimologie

Din franceză réquisitionner.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Verb

Conjugarea verbului rechiziționa
Infinitiv	a rechiziționa
Indicativ prezent pers. 1 sg.	rechiziționez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să rechiziționeze
Participiu	rechiziționat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a face rechiziție, a lua prin rechiziție, a supune rechiziției.

Cuvinte derivate

• rechiziționare

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online