lua

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare
Wikipedia
Wikipedia are un articol despre
lua

română

Etimologie

Din latină levare.

Pronunție


Verb


Conjugarea verbului
(se) lua
Infinitiv a (se) lua
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) iau
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) ia
Participiu luat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a prinde un obiect în mână spre a-l ține (și a se servi de el) sau spre a-l pune în altă parte.
  2. (v.tranz.) a apuca pe cineva sau ceva cu mâna; a cuprinde cu brațul (de după...); (p.ext.) a înhăța, a înșfăca.
  3. (v.tranz.) a mânca (pe apucate), a înghiți din ceva; (spec.) a înghiți o doctorie.
  4. (v.tranz.) a îmbrăca, a pune pe sine o haină etc.
  5. (v.tranz.) a scoate ceva din locul în care se afla; a smulge, a desprinde.
  6. (v.refl.) (rar) a înceta să mai existe; a dispărea.
  7. (v.tranz.) a scoate ceva în cantitate limitată.
  8. (v.tranz.) a deposeda pe cineva de un lucru (fără intenție de a și-l însuși).
  9. (v.tranz.) (pop.) a faceparalizeze, a paraliza o parte a corpului.
  10. (v.tranz.) a-și însuși ceea ce i se cuvine, a pune stăpânire pe ceva; (p.ext.) a primi, a căpăta.
  11. (v.tranz.) a (-și) face rost de ceva; a găsi pe cineva sau ceva.
  12. (v.tranz.) a cumpăra.
  13. (v.tranz.) a încasa o sumă de bani.
  14. (v.tranz.) a-și însuși un lucru străin.
  15. (v.tranz.) a cuceri; a ocupa.
  16. (v.tranz.) a ataca într-un anumit fel sau cu o anumită armă.
  17. (v.tranz.) a angaja pe cineva; a folosi un obiect pentru un timp determinat, contra plată.
  18. (v.tranz.) a invita pe cineva la joc, la dans.
  19. (v.tranz.) a primi pe cineva la sine; a contracta o legătură de rudenie cu cineva.
  20. (v.refl. recipr.) a se căsători.
  21. (v.tranz.) a se angaja, a se însărcina (cu ceva).
  22. (v.tranz.) a contracta o boală molipsitoare.
  23. (v.tranz.) (despre vase) a avea o anumită capacitate, a cuprinde.
  24. (v.tranz.) a duce cu sine.
  25. (v.tranz.) a duce cu sine una sau mai multe persoane, cu rolul de însoțitor.
  26. (v.refl.) (despre vopsele) a se desprinde, a se șterge (și a se lipi pe altceva).
  27. (v.tranz.) (despre vehicule) a transporta pe cineva.
  28. (v.tranz.) a începe, a porni să...
  29. (v.tranz.) (despre manifestări fizice sau psihice) a cuprinde (pe cineva).
  30. (v.tranz.) (construit cu pronumele „o”, cu valoare neutră) a pleca, a porni.
  31. (v.tranz.) a se îndrepta într-o direcție oarecare; a coti spre...
    A luat-o la deal.
  32. (v.tranz.) (despre căi de comunicație și ape curgătoare) a-și schimba direcția.
    Drumul o ia la dreapta.
  33. (v.tranz.) a merge, a parcurge.

Cuvinte derivate

Expresii

  • A lua altă vorbă = a schimba (cu dibăcie) subiectul unei discuții
  • A (-și) lua picioarele la spinare = a pleca (repede) de undeva
  • A lua pușca la ochi (sau la cătare) = a pune arma în poziție de tragere, a se pregăti să tragă cu arma; a ochi
  • A-și lua pălăria (din sau de pe cap) = a saluta
  • A lua pasărea din zbor, = se spune despre un vânător foarte iscusit, bun ochitor
  • A-și lua nădejdea (de la cineva sau de la ceva) = a renunța la ceva, a nu mai spera
  • A-și lua seama sau (intranz.) a-și lua de seamă = a se răzgândi
  • A nu-și lua ochii de la (sau de pe)... = a privi insistent
  • A-și lua o grijă de pe cap = a scăpa de o grijă, a se elibera
  • A-i lua cuiva (o suferință) cu mâna = a face să-i treacă cuiva (o suferință) imediat
  • (refl.) A i se lua (cuiva) o piatră de pe inimă, = se spune când cineva a scăpat de o grijă chinuitoare
  • (fam.) A lua purceaua de coadă = a se îmbăta
  • (refl.recipr.) Poți să te iei de mână cu el = ai aceleași apucături ca el
  • A se lua de cap (sau de piept) cu cineva = a se încleșta la bătaie cu cineva; a se certa în mod violent cu cineva
  • A se lua (cu cineva) la trântă = a se lupta (cu cineva) corp la corp
  • A (o) lua la măsea = a bea peste măsură
  • A lua hainele la purtare = a îmbrăca în toate zilele hainele de sărbătoare
  • (fam.) A-și lua nasul la purtare = a se obrăznici
  • A lua (cuiva) sânge = a face să curgă printr-o incizie o cantitate de sânge (pentru a obține o descongestionare, pentru analize etc.)
  • A-i lua (cuiva) comanda = a înlătura (pe cineva) de la un post de răspundere, în special de la comanda unei unități militare
  • A-i lua (cuiva) ochii (sau văzul, vederile) = a fermeca (pe cineva), a orbi prin strălucire, a impresiona foarte puternic, a zăpăci, a ului pe cineva
  • A-i lua (cuiva) viața (sau sufletul, zilele) = a omorî
  • A-și lua viața (sau zilele) = a se sinucide
  • Ia-l dacă ai de unde (sau de unde nu-i) = se spune despre cineva (sau despre ceva) care nu se mai găsește acolo unde era mai înainte
  • (fam.) A nu ști de unde să iei pe cineva = a nu-ți aduce aminte în ce împrejurare ai cunoscut pe cineva
  • A lua (pe cineva) părtaș = a-și asocia (pe cineva) într-o întreprindere
  • A lua (pe cineva) pe procopseală = a angaja (pe cineva) fără salariu, cu promisiunea de a-l căpătui
  • A lua comanda = a fi numit la conducerea unei unități sau acțiuni (militare)
  • A lua (un lucru) în primire = a primi un lucru, asumându-și răspunderea pentru buna lui păstrare
  • A-și lua răspunderea = a se declara și a se socoti răspunzător de ceva
  • (refl.recipr.) A se lua la sfadă (sau la ceartă etc.) = a se certa
  • A lua măsura (sau măsuri) = a fixa prin măsurători exacte dimensiunile necesare pentru a confecționa un obiect
  • A lua (ceva) cu chirie = a închiria
  • A lua (ceva) în arendă = a arenda
  • A lua parte = a participa
  • A lua pildă = a imita exemplul altuia
  • A lua obiceiul (sau năravul etc.) = a se obișnui să..
  • A lua (pasaje sau idei) dintr-un autor = a reproduce într-o scriere sau într-o expunere proprie idei extrase din alt autor (indicând sursa sau însușindu-și pasajul în mod fraudulos)
  • A lua ființă = a se înființa
  • A lua sfârșit = a se termina
  • A lua înfățișarea (sau aspectul etc.) = a părea, a da impresia de..
  • A lua un nou aspect, o nouă formă etc. = a se schimba, a se transforma
  • A-și lua numele de la... = a purta un nume care se leagă de..., care amintește de..
  • A lua o notă bună (sau rea) = a obține o notă bună (sau rea)
  • A lua apă = (despre ambarcații) a avea o spărtură prin care intră apa, a se umple de apă
  • A lua foc = a se aprinde
  • (înv.) A lua veste (sau scrisoare, răspuns etc.) = a primi veste (sau scrisoare, răspuns etc.)
  • A-și lua ziua bună = a se despărți de cineva, rostind cuvinte de rămas bun
  • A-și lua traista și ciubucul, = se zice despre un om foarte sărac care pleacă fără să aibă ce să ducă cu el
  • A-și lua tălpășița (sau catrafusele) = a pleca repede dintr-un loc; a o șterge
  • A lua (pe cineva) la (sau în) armată = a înrola un recrut
  • A lua (pe cineva) pe sus = a lua (pe cineva) cu forța
  • A lua (pe cineva) pe nepusă masă = a lua (pe cineva) fără veste, cu forța
  • A-l lua moartea sau Dumnezeu (ori, depr. dracul, naiba) = a muri
  • L-a luat dracul (sau mama dracului, naiba) = se spune când cineva este într-o situație critică sau la capătul puterilor (din cauza unui efort prea mare). (În imprecații) Lua-l-ar naiba!
  • A lua (pe cineva) cu binele (sau cu frumosul, cu binișorul, cu încetișorul etc.) = a proceda cu tact, cu blândețe, a trata (pe cineva) cu menajamente
  • A lua (pe cineva) cu răul = a se purta rău (cu cineva)
  • A lua (pe cineva) cu măguleli sau (refl.) a se lua pe lângă cineva cu binele = a măguli pe cineva (pentru a-i câștiga bunăvoința)
  • A lua (pe cineva) sub ocrotirea (sau sub aripa) sa = a ocroti (pe cineva)
  • A lua (pe cineva sau ceva) în batjocură (sau în bătaie de joc, în râs, în zeflemea, peste picior etc.) = a-și bate joc de cineva
  • A lua (pe cineva) cu amenințări = a amenința (pe cineva)
  • A lua (pe cineva) la rost (sau la trei parale, la refec, la trei păzește, la socoteală etc.) = a mustra (pe cineva), a-i cere socoteală
  • A lua (pe cineva) pe departe = a începe (cu cineva) o discuție pe ocolite cu scopul de a obține ceva de la el sau de a-i comunica ceva neplăcut
  • Nu mă lua așa! = nu mă trata, nu-mi vorbi în felul acesta nepotrivit
  • A o lua de bună = a considera că este așa cum se spune, a primi, a accepta un lucru ca atare
  • A lua (ceva) de nimic = a nu lua în serios
  • A lua (ceva) în nume de bine (sau de rău) = a judeca un lucru drept bun (sau rău)
  • A lua (pe cineva sau ceva) de (sau drept)... = a considera (pe cineva sau ceva) drept altcineva sau altceva; a confunda
  • A lua lucrurile (așa) cum sunt = a se împăca cu situația
  • A-l lua ceva înainte = a-l cuprinde, a-l copleși
  • A lua frica cuiva (sau a ceva) = a se teme de cineva (sau de ceva)
  • (refl.) A se lua de gânduri = a începe să fie îngrijorat, a se îngrijora; a se neliniști
  • A o lua din loc (sau la picior) = a pleca repede
  • A o lua la fugă = a porni în fugă, în goană
  • A o lua la galop (sau la trap, la pas) = a porni la galop (sau la trap, la pas)
  • (reg.) A o lua în porneală = a porni la păscut
  • A o lua înainte = a merge înaintea altuia sau a altora (pentru a-i conduce)
  • A i-o lua (cuiva) înainte (sau pe dinainte) = a întrece (pe cineva)
  • A-și lua zborul = a porni în zbor; fig. a pleca repede; a părăsi (o rudă, un prieten) stabilindu-se în altă parte
  • (refl.) A se lua după cineva (sau ceva) = a) a porni în urma cuiva (sau a ceva); b) a se alătura cuiva; c) a urmări, a alunga, a fugări; d) a porni undeva orientându-se după cineva sau după ceva; fig. a imita pe cineva, a urma sfatul cuiva
  • (refl.recipr.) A se lua cu cineva = a) a pleca la drum cu cineva; b) a se întovărăși, a se asocia cu cineva
  • (refl.) A se lua cu cineva (sau cu ceva) = a-și petrece vremea cu cineva (sau cu ceva) și a uita de o grijă, de o preocupare etc., a se distra
  • A se lua cu vorba = a se antrena într-o conversație, uitând de treburi
  • A (-și) lua câmpii = a pleca la întâmplare, fără nici un țel (de desperare, de durere etc.); a ajunge la desperare


Traduceri

Anagrame

Referințe