rechiziționare
română
Etimologie
Din rechiziționa.
Pronunție
- AFI: /re.ki.zi.ʦi.o'na.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului rechiziționare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | rechiziționare | rechiziționări |
| Articulat | rechiziționarea | rechiziționările |
| Genitiv-Dativ | rechiziționării | rechiziționărilor |
| Vocativ | ' | ' |
- acțiunea de a rechiziționa și rezultatul ei.
Traduceri
Traduceri