recombinare

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din recombina.

Pronunție

  • AFI: /re.kom.bi'na.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
recombinare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ recombinare recombinări
Articulat recombinarea recombinările
Genitiv-Dativ recombinării recombinărilor
Vocativ ' '
  1. acțiunea de a recombina și rezultatul ei.


Traduceri