recompensare

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din recompensa.

Pronunție

  • AFI: /re.kom.pen'sa.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
recompensare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ recompensare recompensări
Articulat recompensarea recompensările
Genitiv-Dativ recompensării recompensărilor
Vocativ ' '
  1. acțiunea de a recompensa și rezultatul ei.


Traduceri