recompunere

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din recompune.

Pronunție

  • AFI: /re.kom'pu.ne.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
recompunere
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ recompunere recompuneri
Articulat recompunerea recompunerile
Genitiv-Dativ recompunerii recompunerilor
Vocativ ' '
  1. acțiunea de a recompune și rezultatul ei.


Traduceri