recompune

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din prefixul re- + compune (după franceză recomposer).

Pronunție

  • AFI: /re.kom'pu.ne/


Verb


Conjugarea verbului
recompune
Infinitiv a recompune
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
recompun
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să recompună
Participiu recompus
Conjugare III
  1. (v.tranz.) a compune din nou, a reface; a reconstitui un lucru din elementele în care a fost descompus.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate


Traduceri

Referințe