reconcilia

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din franceză reconcilier.

Pronunție

  • AFI: /re.kon.ʧi.li'a/


Verb


Conjugarea verbului
(se) reconcilia
Infinitiv a (se) reconcilia
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) reconciliez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) reconcilieze
Participiu reconciliat
Conjugare I
  1. (v.tranz. și refl. recipr.) a (se) împăca, a (se) pune din nou de acord.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate


Traduceri

Referințe