concilia
Aspect
Etimologie
Din franceză concilier < latină conciliare.
Pronunție
- AFI: /kon.ʧi.li'a/
Verb
Conjugarea verbului concilia | |
Infinitiv | a concilia |
Indicativ prezent pers. 1 sg. |
conciliez |
Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să concilieze |
Participiu | conciliat |
Conjugare | I |
- (v.tranz.) a pune de acord, a împăca, a înlătura divergențele, contradicțiile dintre două sau mai multe păreri, idei, doctrine etc.
- (v.tranz.) (jur.) a încerca aplanarea sau evitarea unui litigiu prin împăcarea părților.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online