Sari la conținut

reconfirmare

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din reconfirma.

Pronunție

  • AFI: /re.kon.fir'ma.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
reconfirmare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ reconfirmare reconfirmări
Articulat reconfirmarea reconfirmările
Genitiv-Dativ reconfirmării reconfirmărilor
Vocativ ' '
  1. acțiunea de a reconfirma și rezultatul ei.


Traduceri