reconfirmare
română
Etimologie
Din reconfirma.
Pronunție
- AFI: /re.kon.fir'ma.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului reconfirmare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | reconfirmare | reconfirmări |
| Articulat | reconfirmarea | reconfirmările |
| Genitiv-Dativ | reconfirmării | reconfirmărilor |
| Vocativ | ' | ' |
- acțiunea de a reconfirma și rezultatul ei.
Traduceri
Traduceri