reconfirma

română

Etimologie

Din franceză reconfirmer.

Pronunție

• AFI: /re.kon.fir'ma/

Verb

Conjugarea verbului reconfirma
Infinitiv	a reconfirma
Indicativ prezent pers. 1 sg.	reconfirm
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să reconfirme
Participiu	reconfirmat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a confirma, a întări din nou.

Cuvinte derivate

• reconfirmare

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• confirmare

Referințe

• DEX '98 via DEX online