reconsiderare

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din reconsidera.

Pronunție

  • AFI: /re.kon.si.de'ra.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
reconsiderare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ reconsiderare reconsiderări
Articulat reconsiderarea reconsiderările
Genitiv-Dativ reconsiderării reconsiderărilor
Vocativ ' '
  1. acțiunea de a reconsidera și rezultatul ei.


Traduceri