recriminare
Etimologie
Din recrimina.
Pronunție
- AFI: /re.kri.mi'na.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului recriminare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | recriminare | recriminări |
| Articulat | recriminarea | recriminările |
| Genitiv-Dativ | recriminării | recriminărilor |
| Vocativ | ' | ' |
- acțiunea de a recrimina și rezultatul ei.
Traduceri
Traduceri