Sari la conținut

recrimina

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din franceză récriminer.

Pronunție

  • AFI: /re.kri.miˈna/


Verb


Conjugarea verbului
recrimina
Infinitiv a recrimina
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
recriminez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să recrimineze
Participiu recriminat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) (livr.) a răspunde unor acuzații sau unor injurii prin alte acuzații sau injurii; a reproșa, a acuza.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe