recrimina
română
Etimologie
Din franceză récriminer.
Pronunție
- AFI: /re.kri.mi'na/
Verb
| Conjugarea verbului recrimina | |
| Infinitiv | a recrimina |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
recriminez |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să recrimineze |
| Participiu | recriminat |
| Conjugare | I |
- (v.tranz.) (livr.) a răspunde unor acuzații sau unor injurii prin alte acuzații sau injurii; a reproșa, a acuza.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online