recrutare

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din recruta.

Pronunție

  • AFI: /re.kruˈta.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
recrutare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ recrutare recrutări
Articulat recrutarea recrutările
Dativ-Genitiv recrutării recrutărilor
Vocativ ' '
  1. acțiunea de a recruta și rezultatul ei.


Traduceri