recruta

română

Etimologie

Din franceză recruter, germană rekrutieren.

Pronunție

• AFI: /re.kruˈta/

Verb

Conjugarea verbului recruta
Infinitiv	a recruta
Indicativ prezent pers. 1 sg.	recrutez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să recruteze
Participiu	recrutat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) (mil.) a lua și a înscrie în evidența autorităților militare un tânăr, un contingent de tineri, care urmează să fie încorporați pentru îndeplinirea serviciului militar.
2. (v.intranz.) a se prezenta pentru încorporare sau pentru înregistrarea în evidența armatei.
3. (v.tranz.) (fig.) a angaja, a primi pe cineva pe baza unei alegeri; a atrage, a câștiga pe cineva pentru o anumită activitate.

Cuvinte derivate

• recrutare

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• cruțare

Referințe

• DEX '98 via DEX online