recruta
română
Etimologie
Din franceză recruter, germană rekrutieren.
Pronunție
- AFI: /re.kruˈta/
Verb
| Conjugarea verbului recruta | |
| Infinitiv | a recruta |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
recrutez |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să recruteze |
| Participiu | recrutat |
| Conjugare | I |
- (v.tranz.) (mil.) a lua și a înscrie în evidența autorităților militare un tânăr, un contingent de tineri, care urmează să fie încorporați pentru îndeplinirea serviciului militar.
- (v.intranz.) a se prezenta pentru încorporare sau pentru înregistrarea în evidența armatei.
- (v.tranz.) (fig.) a angaja, a primi pe cineva pe baza unei alegeri; a atrage, a câștiga pe cineva pentru o anumită activitate.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online