rectificare

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din rectifica.

Pronunție

  • AFI: /rek.ti.fi'ka.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
rectificare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ rectificare rectificări
Articulat rectificarea rectificările
Genitiv-Dativ rectificării rectificărilor
Vocativ ' '
  1. acțiunea de a rectifica și rezultatul ei.


Traduceri