rectifica

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare
Variante de scriere Vezi și : rectifică

română

Etimologie

Din franceză rectifier < latină rectificare.

Pronunție

  • AFI: /rek.ti.fiˈka/


Verb


Conjugarea verbului
rectifica
Infinitiv a rectifica
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
rectific
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să rectifice
Participiu rectificat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a îndrepta, a corecta.
  2. (v.tranz.) (tehn.) a prelucra mecanic prin așchiere o suprafață metalică cu ajutorul unor unelte abrazive.
  3. (v.tranz.) (chim.) a separa dintr-un amestec lichid componentele volatile cu puncte de fierbere diferite.

Cuvinte derivate


Traduceri

Etimologie

Din rectifica.

Verb

  1. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru rectifica.

Anagrame

Referințe