rector

română

Etimologie

Din latină rector.

Pronunție

• AFI: /'rek.tor/

Substantiv

Declinarea substantivului rector
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	rector	rectori
Articulat	rectorul	rectorii
Genitiv-Dativ	rectorului	rectorilor
Vocativ	'	'

1. conducător al unei instituții de învățământ superior.

Traduceri

conducător

cehă: rektor (čeština) m. engleză: rector (English) esperanto: rektoro (Esperanto) finlandeză: rehtori (suomi) franceză: recteur (français) m.

germană: Rektor (Deutsch) m. italiană: rettore (italiano) m. neerlandeză: rector (Nederlands), rektor (Nederlands) m. poloneză: rektor (polski) m. suedeză: rektor (svenska) c.