învățământ
Etimologie
Din a învăța + sufixul -ământ (după franceză enseignement).
Pronunție
- AFI: /ɨn.və.ʦə'mɨnt/
Substantiv
| Declinarea substantivului învățământ | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | învățământ | învățăminte |
| Articulat | învățământul | învățămintele |
| Genitiv-Dativ | învățământului | învățămintelor |
| Vocativ | învățământule | învățămintelor |
- precept din care se deduce un mod de a acționa, de a gândi etc.; învățătură.
- domeniul și activitatea de instruire și de educare (prin școli); (p.ext.) totalitatea instituțiilor școlare.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online