învățământ

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din a învăța + sufixul -ământ (după franceză enseignement).

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
învățământ
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ învățământ învățăminte
Articulat învățământul învățămintele
Dativ-Genitiv învățământului învățămintelor
Vocativ învățământule învățămintelor
  1. precept din care se deduce un mod de a acționa, de a gândi etc.; învățătură.
  2. domeniul și activitatea de instruire și de educare (prin școli); (p.ext.) totalitatea instituțiilor școlare.


Traduceri

Referințe